Domnul Doctor Pavel Chirilă s-a născut în localitatea Slatina Nera din judeţul Caraş Severin, este căsătorit şi are 2 copii. A absolvit Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti cu specializarea medic primar boli interne şi supraspecializare fitoterapie şi homeopatie. Este doctor în ştiinţe medicale şi membru al Institutului Boiron – Lyon. Domnul Doctor are o bogată experienţă didactică exercitată atât în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti cât şi în cadrul Institutului de Medicină Internă al Academiei de Ştiinţe Medicale, Centrul de Medicină Socială Christiana şi Centrul de Perfecţionare al Personalului Sanitar Superior pentru iniţiere şi perfecţionare în domeniul homeopatiei şi fitoterapiei. Autor şi coautor a mai multor cărţi este cel care introduce conceptul de medicină creştină (Meditaţie la medicina biblică, Dr. Pavel Chirilă, Pr. M. Valică, Ed. CHRISTIANA, Bucureşti, 1992 şi Conceptul de medicină creştină, Dr. Pavel Chirilă, Editura Christiana, 2001). Este membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei Filantropice Medical – Creştină CHRISTIANA, care are 27 de filiale, 25 de şcoli postliceale sanitare pentru personalul laic şi monahal, editură, programe sociale pentru prevenirea abandonului şcolar, programe pro-vita, lupta antidrog, promovarea conceptului de medicină creştină.
Domnule Doctor, sunteţi recunoscut ca un „luptător înverşunat pentru normalitate”. Credeţi că reuşiţi să vă faceţi auzit sau sunteţi „vocea care strigă în pustie”?
Modalitatea prin care un creştin se face auzit, este să scrie şi să vorbească la conferinţe, radio sau TV. Recent am trimis din partea Asociaţiei Christiana un protest în legatură cu punerea în scenă a piesei „Evangheliştii”. Textul a fost publicat integral de un singur cotidian, iar încă un cotidian l-a publicat sub forma câtorva citate (practic, foarte mult amputat). În rest, tăcere sau „conspiraţia tăcerii”.
La fel de grav ca atitudinea mass-mediei, mi se pare – în acest caz – atitudinea publicului larg (botezat creştin ortodox), care continuă să meargă la spectacol şi să susţină financiar şi moral blasfemia. Chiar dacă vocea Christianei nu se face prea auzită, vocile acestea care strigă în pustie sunt binevenite, sunt necesare.
Ce este normalitatea?
Civilizaţia europeană este fundamentată pe iudeo-creştinism. Au existat câteva „secole de aur” ale Bisericii, în care normalitatea se manifestă de la rob până la împărat prin participarea la liturghie, postire, spovedanie, practicarea virtuţilor (milostenie, castitate, fidelitate conjugala, etc.)
De ce credeţi că se încearcă o inoculare a opiniei publice prin atribuirea de caracteristici de normalitate unor lucruri anormale?
Aplecarea spre rău este încă în firea omului. Poetul Ioan Alexandru îmi spunea odată că de când s-a întrupat Mântuitorul nu mai există simpli atei, ci antihrişti. Cel rău schimbă normalitatea şi strecoară prin viclenie otravă în vinul cel bun, pentru a-i stăpâni mai bine pe oameni.
Care sunt lucrurile anormale pe care le identificaţi în societatea noastră?
Am să dau doar câteva exemple: conform doctrinei bisericii creştine, în care cred şi cărei îi aparţin prin botez, mi se par anormale:
– practicarea avorturilor
– convieţuirea (legiferată sau nu) prin concubinaj
– practicarea prostituţiei
– practicarea legăturilor homosexuale
– educaţia sexuală în şcoli (la vârste mici)
Credeţi că discriminarea pozitivă este una dintre ele?
Într-o societate bazată pe morala creştină nu se pune problema discriminării (nici pozitivă, nici negativă).
Aţi publicat la editura pe care o patronaţi (Editura Christiana, n.r.) o lucrare realizată de doamna Dr. Genoveva Tudor, numită „Bolile homosexualilor-un documentar medical la zi.” Cum de aţi avut curajul acesta nebunesc? Nu v-a fost teamă că veţi fi prigoniţi?
Cartea la care vă referiţi este o carte normală şi poate fi citită atât de cei ce practică homosexualitatea cât şi de cei ce o consideră sexualitate aberantă. Cartea aceasta îi poate ajuta pe oameni (hetero sau homo) să se ferească de boli.
Atât editorii cât şi autoarea îşi mărturisesc în prefaţă şi postfaţă intenţia bună cu care au publicat-o. Studiile citate în această carte provin din literatura ştiinţifică a unor mari universităţi şi centre de cercetare din lume şi nu cred că aceste universităţi din occident au cercetat ceva mânaţi de vreun sentiment de discriminare.
Ştiu că homosexualii români s-au simţit ofensaţi când a apărut această carte, dar dacă o citesc cu atenţie cred că o să-şi schimbe opinia şi o să-i obsedeze mai puţin problema discriminării.
Parlamentul European a votat o Rezoluţie numită „Homofobia în Europa” prin care cei ce nu recunosc căsătoriile gay riscă să fie excluşi sau să nu intre în Uniunea Europeană. Rezoluţia este o reacţie a Parlamentului European la decizia guvernelor din Letonia, Lituania, Estonia şi Polonia de a nu legaliza „căsătoriile” homosexuale. Care credeţi că va fi reacţia politicienilor români când va veni vorba să fie votată această rezoluţie?
Politicienii români au făcut trei tentative legislative să legifereze prostituţia, o tentativă să legifereze concubinajul, o tentativă să introducă educaţia sexuală în şcoli la vârste mici, obiceiuri venite din occident, şi astfel dovedesc că sunt destul de obedienţi culturii şi mentalităţilor occidentale. Cred că prima reacţie va fi să fie pe placul homosexualilor, dar m-aş bucura să aibă puterea să explice opiniei publice că poporul român are, şi are dreptul să aibă o altă moştenire spirituală, şi că nu trebuie neapărat schimbată numai pentru că aşa vor homosexualii de la Bruxelles.
O altă consecinţă a rezoluţiei este aceea că orice scriere împotriva LGBT (lesbi, gay, bisexual, transexual) este condamnată ca homofobă. Autorul este condamnat penal, iar cartea este retrasă de pe piaţă. Multe cărţi de teologie, sociologie, psihologie sau medicale, aşa cum este şi cea a doamnei Dr. Tudor, vor fi prohibite. Este o formă simplă de cenzură sau o prigoană în adevăratul sens al cuvântului?
Cred că este o formă simplă de cenzură. Prigoană înseamnă să sângerezi pentru Hristos, ori de darul acesta nu ne-am învrednicit încă.
Credeţi că se încearcă punerea Bisericilor tradiţionale sub o presiune constantă care să aibă drept finalitate acceptarea căsătoriei cuplurilor homosexuale?
Acţiunile anti-Biserică sunt constante de 2000 de ani. Dar Biserica trebuie să-şi exercite duhul profetic în orice condiţie: adică să spună tot timpul ce e bine şi ce e rău.
Cum trebuie să reacţionăm noi, simple mădulare ale Bisericii Ortodoxe, la toate aceste ispite ale veacului?
Să spunem tot timpul adevărul.
