De fiecare dată, când se apropie ”sărbătorile de iarnă” mai nimeni nu scapă feeriei de ghirlande luminoase ce ne bucură privirea și ne anunță un eveniment important ce urmează a se împlini. Totul e pregătit și toată lumea aleargă în sus și în jos pentru a prepara terenul (casa, masa) pentru sosirea sărbătorilor.
Și totuși, mă întreb deseori, oare știm pentru ce ne pregătim? Nu cumva ceea ce numim noi astăzi, generic ”sărbătorile de iarnă” uitându-le deseori însușirea de ”sfinte” și-au pierdut sensul lor inițial și s-au transformat în sărbătorile de iarnă ale comerțului? Nu cumva alergarea nostră este în dorul lelii, iar dorul nostru după Hristos s-a stins demult?
Din nefericire, am ajuns la un moment în care imposibilitatea (neputința) noastră de a vedea lumina tainei Nașterii Domnului ne obligă doar să ne exteriorizăm opulent prin ghirlande și brazi de Crăciun. Sigur, nu am nimic împotriva acestor manifestări atâta timp cât ele ne duc cu gândul și cu sufletul la Nașterea Domnului, așa cum steaua le descoperea magilor acestă taină. Dar observăm că, în mod paradoxal, rolul acestor „steluțe” nu mai este cel din timpul magilor, ci doar unul de reclamă publicitară ce anunță marea abandonare a lui Hristos, a adevăratei vieți și îmbrățișarea unei vieți lacome, comode, depravate.
Nașterea Domnului și Dumnezeul nostru Iisus Hristos este în aceste momente sărbătorită, El vine în lume în trup și alege un loc smerit, culcându-se în ieslea boilor, ca mai apoi să moară pe cruce pentru păcatele noastre, iar mai apoi înviind. El vine aici în lumea nostră tulburată de păcat pentru a da viață din belșug celor ce cred în El, celor ce-i urmează poruncile Lui. El nu propovăduiește nici un produs, El nu stă la baza nici unei ideologii sau folozofii, El nu vrea să fie împărat lumesc, El vrea doar să ne scape de sub tirania păcatului, redându-ne paradisul pierdut.
Colindele noastre străbune despre asta ne vorbesc, despre taina pruncului ce vine să salveze lumea. Lasați-i pe copii să colinde, primiții pe cei ce colindă, chiar dacă unii o fac doar cu interes…; mărturisiți-L pe Hristos măcar la masa de Crăciun; faceți măcar în acest moment o rugăciune înainte de gustarea bucatelor, chiar dacă veți avea impresia – sau chiar așa va fi – că ceilalți vă privesc uimiți (uluiți); împărțiți copiilor voștri și daruri duhovnicești, nu numai materiale; dacă din anumite motive nu ați mers la biserică (măcar acum), îndemnați-i pe ceilalți să o facă, dăruiți din ce nu aveți și veți dobândi!
Să ne oprim o secundă din frenezia aceasta a ”sărbătorilor” și să ne amintim pe cine și de ce Îl sărbătorim. Altfel, continuând să dezbrăcam aceaste sărbători de lumina lor intrinsecă pe care o înlocuim doar artificial cu raze de luminițe branșate la 220 volți, ”spiritul” crăciunului se va scurcircuita la un moment dat în noi și se va stinge, încet, încet…
Să ne amintim și să mărturisim minunea că în această perioadă a anului ”pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”, așa cum ne spune condacul din ziua Nașterii Domnului.
Comenteaza